Ethno Jazz Festival 2012

După o seară de folk a urmat o seară de jazz! Aseară am fost la cea de-a doua zi a festivalului Ethno Jazz Festival, aflat la ediţia XI deja. Mi-a plăcut mult concertul, ca de obicei muzică bună condimentată cu influenţe de pe întreg mapamond şi un amalgam de culturi. Şi de această dată la Chişinău au venit muzicieni de talie internaţională pe care încă îi mai puteţi vedea şi asculta astăzi şi în weekend.

I-am ascultat pe Brein’s café – un trio care a fost la primul lor concert în această componenţă şi care literalmente a transpirat pentru aplauze. Austriacul Georg Breinschmid la contrabas a arătat că poate nu numai să cânte jazz dar şi să facă glume reuşite, în timp ce algerianul de origine franco-italiană Mario Forte câte sunete poate produce o vioară, fiind acompaniat de pianistul bulgar Antoni Donchev.

O formaţie extrem de colorită atât în stilul de interpretare cât şi la înfăţişare a fost Squeezeband. Fiecare membru în parte a demonstrat cu câtă ardoare poate interpreta la instrument în partiturile solo. Au impresionat toţi! Reto Weber la percuţie cu instrumentul său neobişnuit în formă de OZN creat special pentru el, cubanezul Dany Martinez prin mânuirea extraordinară a chitarei, zambetul pur şi bucuria de a se afla pe scenă şi a cânta a basistului din Madagascar, sunetele formidabile a saxofonului lui Chico Freeman şi nu în ultimul rând beat-boxerul italian Nino G care am impresia că a plăcut cel mai mult publicului.

De această dată festivalul este găzduit la teatrul “Eugen Ionesco”, nu ştiu de ce s-a ales această sală în locul tradiţionalei scene a teatrului naţional “M.Eminescu”. Cel puţin mie îmi place mai mult atmosfera sălii teatrului naţional…şi pare mai potrivit. Deşi foaier-ul de la E.Ionesco luminat fiind arată mai bine. Mi-a plăcut harta festivalului afişată în hall unde sunt indicate toate ţările de unde au fost participanţi pe parcursul tuturor ediţiilor festivalului şi numele muzicienilor. Mi-a plăcut cum au decorat scările şi interiorul cei de la Moldcell – sponsorii acestui festival.

Seara de FOLK la Chişinău

Cu mare plăcere am ajuns aseară la Filarmonica Naţională unde mi-am alintat auzul la o “Seară de FOLK”.  Nu ştiu dacă e la prima ediţie asemnea eveniment la Chişinău, dar sper să fie mai multe şi sper foarte mult să invite mai mulţi folkişti data viitoare.

Dacă excludeau din participanţi pe primul – Viorel Burlacu şi pe ultimii – Valy Bogheanu şi cantora – evenimentul ar fi semănat mai mult la o seară de folk.

Am să-l laud pe Ion Razza care are glas şi talent, cântecele căruia le-am ascultat cu plăcere. Au fost superbi invitaţii din Iaşi – Paul Arva şi Lucian Darie, calităţile vocale ale lui Lucian fiind apreciate de public. Silvia Grigore a demonstrat că are glas, dar sincer nu cred că genul de muzică folk i se potriveşte. O dezămăgire totală a fost în deschidere de la Viorel Burlacu care chiar nu îmi dau seama cum a luat acel premiu mare la un nu ştiu ce festival din Polonia. Valy Bogheanu poate că le place unora, dar nicidecum nu se înscria într-o seară de folk, mi se crease impresia că nici nu ştie să sufle în trompetă, iar prezentatoarea îl prezentase ca “unul care nu caută faimă” – poate de asta sunt postere în tot oraşul cu el… modest nu îl poţi numi cu siguranţă. Da, şi de ce Valy şi nu Vali?. Gicu Plăcintă venit cu banda lui Bogheanu are glas şi ştie să cânte – dar nu a cântat folk. Mi-a plăcut de fapt cu câtă pasiune a cântat la pian băiatul din bandul lui Bogheanu.

Chiar nu avem folkişti buni la noi? Mi-ar plăcea să-l văd pe Iurie Sadovnic la un asemnea festival. Ar fi superb dacă venea cineva cu renume din România ca Ducu Bertzi, Nicu Alifantis sau Vasile Şeicaru.

P.S.: Notă pentru conducerea Filarmonici Naţionale – alungaţii pe cei ce fac cafea în incintă dacă nu ştiu o boabă în română! Fac o cafea foarte bună, dar ar trebui să înveţe să deservească clienţii în română! Stukalov însuşi vorbeşte şi deserveşte în română, iar angajaţii lui nu o fac…

21 septembrie / P.P.S.: Doream doar să-mi împărtăşesc impresiile de la concert, dar recitind ce am scris aseară văd că i-am criticat pe unii mai mult decât lăudat pe alţii…

M-am făcut fermier!

Iată că a trecut vara! Şi nici nu am reuşit să mai scot calul de fier la păscut pe străzile oraşului… şi nici câmpiilor din jurul Chişinăului, în schimb am iniţiat o nouă afacere, o afacere care îmi place mult şi care să sper să placă şi consumatorilor gourmanzi şi nu numai.

Afacerea se numeşte “ecoVazon – mirodenii la ghiveci” şi după cum sugerează şi denumirea ne ocupăm de creşterea mirodeniilor proaspete la ghiveci, care este şi producţie 100% organică şi ecologică. Avem plante aromate pentru bucătărie precum busuioc, salvie, rozmarin, mentă, melisă, oregano, cimbrişor dar şi plante cu fructe cum e ardeiul iute şi căpşuna. Vom avea şi plante mai ordinare ca mărar, pătrunjel sau coriandru în cel mai apropiat timp. Ca să nu vă plictisesc cu descrierea acestora, toate detaliile despre plante le găsiţi pe site-ul magazinului online: www.ecoVazon.md Pe piaţa locală nu se mai găseşte aşa produs şi este un unul total nou. Mă bucură enorm de mult faptul că ideea le place oamenilor şi mulţi zic că chiar aşteptau să apară aşa ceva.

Cei de la Pubika TV au realizat un mic reportaj despre afacerea cu mirodenii, fapt pentru care le mulţumesc mult!

Deşi trebuie să fac câteva remarci: plantele sunt crescute în sere deja în ghivece totuşi şi mă refeream la mirodenii uscate aduse din India.

Iar cei de la Jurnal TV m-au invitat la o emisiune să le povestesc cum se cresc mirodeniile la ghiveci.


Iată aşa m-am făcut fermier… M-a ajutat foarte mult, cel mai mult în acest început soţia – Cezara şi sper foarte mult să ne meargă bine. Îmi place să lucrez cu plantele, cu pământul – nu degeaba am făcut studii la Universitatea Agrară! Şi îmi place să consum mirodenii proapete în diverse gustoşenii culinare. Sper să vă placă şi vouă!

Tartine cu brânză şi salvie

Am salvie în ghiveci acasă, şi nu numai salvie, dar şi alte plante aromate culinare. Dar despre asta vă povestesc cu altă ocazie. Această reţetă este rodul unor experimentări personale cu salvia. Salvia se combină de minune cu carnea, dar şi cu brânza! Nuca şi roşia s-au potrivit de minune cu primele două şi a ieşit un aperitiv pe cinste. Vă recomand cu mare plăcere!

Ingrediente

  • Brânză de oi – 100g
  • Brânză bulgărească sau “Danish White” – 100g
  • 8-12 frunze de salvie proaspătă
  • 3-4 nuci
  • 1-2 roşii
  • pâine moale
  • ulei de măsline extravirgin

Mod de preparare

Frunzele de salvie se spală şi se toacă, iar nucile se bat şi se scoate miezul. Nuca şi salvia se aranjează în piuliţă şi se presează cu pisălogul până la obţinerea unei mase omogene, dar nu prea mărunt. Pentru că ambele produse au conţinut bogat de uleiuri se formează un gen de pastă densă.

Amestecăm pasta de nuci şi salvie cu ambele feluri de brânză. De fapt puteţi folosi orice tipuri de brânză pe placul Dvs., eu am preferat brânza bulgărească cu brânza de oi dată prin răzătoare.

Într-o tigaie aranjaţi feliile de pâine şi stropiţile cu puţin ulei de măsline, pârjoliţi-le puţin pe o parte şi alta timp de 3-5 minute. Eu am folosit pâine cu adaos de porumb, dar puteţi folosi orice fel de pâine, important e să fie pufoasă.

Ungeţi feliile de pâine cu amestecul de brânză, nuci şi salvie. Aranjaţi felii de roşie tăiate pe deasupra şi ornaţi cu alte câteva frunze fragede de salvie.

Serviţi cu plăcere!

P.S.: Mă gândeam să dau şi o denumire acestor tartine, aveţi sugestii?

Puţină critică pentru organizatorii AdWeb 2012

Ieri la Chişinău s-a desfăşurat cea de-a doua ediţie a conferinţei AdWeb – conferinţă internaţională cu tematica publicităţii online. Un subiect popular care interesează tot mai multă lume şi de care la modul direct sunt interesat şi eu. Conferinţa a fost de succes şi a avut parte de prezentări captivante, au vorbit 12 speakeri din diverse ţări şi au prezentat atât statistici privitor la situaţia pieţei publicitare online din Moldova cât şi studii de caz.

La această conferinţă însă eu personal nu am fost prezent, din simplu motiv că nu am fost invitat. Invitaţiile se obţineau prin completarea unui formular online şi se eliberau la discreţia organizatorilor – o procedură foarte simplă pe care o susţin. Critica mea vine însă nu din faptul că nu am primit invitaţie, cu toate că un sentiment de frustrare desigur există atunci când primeşti un refuz. Deci, motivele mele pentru critică:

  1. Ca şi multe alte site-uri din R.Moldova site-ul conferinţei vine cu o versiune în limba rusă setată default şi cea în română tradusă incomplet (se găsesc unele părţi rudimentare în rusă în versiunea română). Chiar dacă am selectat româna şi am completat formularul de participare în română – am primit înştiinţarea pentru completarea acestuia oricum în rusă.  Am primit chiar şi refuzul de particpare  pe mail – tot în rusă! Îmi dau seama că e un mailing şi că nu se ducea evidenţa cine şi în ce limbă completase formularul – dar se rezolva uşor printr-un mesaj bilingv ce puţin.
  2. Ştiţi unde am găsit mesajul lor de refuz? În  cutia de SPAM. Pentru că organizatorii unei conferinţe cu tematică de internet nu ştiu să facă un mailing în masă care va ajunge la destinatar.
  3. Conferinţa AdWeb de fapt a fost transmisă în direct de unul din partenerii evenimentului – Privesc.eu – şi am avut ocazia să privesc această conferinţă în direct online.  Oare era atât de complicat să incluzi un link la conferinţa online în acel mesaj pentru toţi cei pentru care nu s-au găsit locuri în sală?

În această ordine de idei, nu este de mirare că organizatorii AdWeb, compania Alkasar Media Services au deschis conferinţa în rusă. E de mirare însă că unul din vorbitorii la conferinţă din România a preferat să vorbească în engleză, iar unul american într-o rusă stâlcită. Spre finalul conferinţei însă am ajuns să aud şi 4 prezentări în română – dacă nu vorbeau nici ei în română începeam să cred că suntem o gubernie. Mă bucură faptul că se organizează astfel de conferinţe şi mă bucură faptul că sunt invitaţi de peste hotare care au ce să spună şi personal nu am nimic împotriva limbii ruse, consider însă că era corect ca conferinţa să fie deschisă şi condusă în limba română, şi site-ul la fel – în română!!! Deci, stimaţi organozatori – “мотайте на ус” şi organizaţi un eveniment demn la anul!

P.S.: Conţinutul prezentărilor însă merită toată atenţia şi vă recomand să vizionaţi prezentările adunate pe Privesc.eu

Miel copt cu cortofi, salvie şi rozmarin

Această reţetă superbă de miel copt a fost publicată recent în revista “15 minute” la minutul culinar, puteţi vedea aici cum arată în revistă – Miel copt cu salvie şi rozmarin. Am înscris-o pe PoftaBuna.md şi iată că o public şi pe blog.

Am preparat aceast mieluţ anul trecut de Paşti şi a fost foarte bun. Sper să vă placă reţeta şi poate că în acest an mai multe familii vor pune pe masă un astfel de deliciu. Reţeta am preluat-o de la bucătarul britanic Jamie Oliver care este prezentată chiar în prima serie a filmului “The Naked Chef”.

Se poate folosi atât un mieluţ tânăr de-a întregul (de 2-3kg) – aşa cum am făcut noi sau un şold de miel mai mare. Salvia şi rozmarinul se găsesc cu uşurinţă în supermarketurile noastre, doar că costă mai scump fiind importate.

LISTA DE INGREDIENTE:

  • carne de miel (2-3kg)
  • piept de porc afumat – 150g
  • cartofi – 1-1,5kg
  • 7-8 fire de rozmarin
  • sare după gust

Şi pentru sosul de ierburi vom folosi:

  • o legătură de salvie proaspătă
  • 4-5 fire de rozmarin proaspăt
  • 3 căţei de usturoi
  • 2-3 linguri ulei de măsline
  • zeama de la ½ lămâie
  • sare după gust

MOD DE PREPARARE

Jumătate din salvie împreună cu căţeii de usturoi şi puţină sare se pisează în piuă. Se adaugă uleiul de măsline, zeama de lămâie, puţin rozmarin tăiat împreună cu restul salviei şi se amestecă bine.

În carnea de miel se fac 8-10 găuri oblice cu cuţitul de 3-4cm care se lărgesc mai apoi cu degetul şi în care se plasează sosul cu ierburi. Cu acelaşi sos se unge întreg mielul şi se umple cavitatea abdominală. Găurile se mai umple cu felii subţiri de piept de porc afumat (Jamie Oliver folosea pancetta italiană, noi am folosit Kaiser).

Carnea de miel se pune la cuptor pe gratii, iar dedesubt se pune tava pentru copt în care se va scurge zeama aromată din miel şi în care veţi pune mai apoi cartofii. Temperatura recomandată: 250°C.

După ce carnea de miel a stat la cuptor vreo 15 minute, curăţaţi şi fierbeţi 5 minute cartofii şi puneţi în tava cu sosul scurs de la carnea de miel. Se adaugă rozmarinul proaspăt tăiat, se sărează după gust şi se amestecă bine. Întoarceţi carnea de miel de la cuptor pe o parte şi alta.

Carnea de miel se coace timp de 70-80 minute, până capătă culoare roz-aurie. Se stinge focul şi se lasă să stea la cuptor pentru încă 15 minute după care se poate servi. Poftă bună!

P.S.: Am găsit şi filmul original de unde am fost inspirat:

Impresii de la ExpoVin Moldova ‘2012

La finele lunii februarie în Chişinău s-a desfăşurat ediţia XXI a expoziţiei internaţionale de vinuri – ExpoVin Moldova ‘2012. Expoziţia s-a desfăşurat în două secţiuni: Wine Technology – unde au fost prezentate utilajele vinicole şi Teatrul Vinului şi Gastronomiei unde amatorii vinului şi gourmanzii şi-au alintat gusturile. În cadrul acestui teatru gastronomic am participat şi eu prezentând prepararea preferatei mele baghete franceze pentru portalul culinar PoftaBuna.md, dar aceasta e o altă istorie.

Vreau să vă povestesc despre vinuri şi mai ales despre cele care m-au impresionat. Din prima vă pot relata că expoziţia a fost organizată mai bine ca în anii precedenţi: anturajul general, standurile companiilor din centrul pavilionului elaborate în design unic şi modern, acoperirea cu stofă albă a pereţilor pavilionului, specatacole gastronomice pe întrega durată a expoziţiei pe 4 scene diferite, disponibilitatea vinurilor pentru degustări, servirea vinurilor în pahare de sticlă în locul celor de plastic – toate au contribuit la o atmosferă plăcută şi o impresie generală bună.

La expoziţie au fost prezente o bună parte din companiile vinicole de la noi, unele prezentându-şi vinurile penru prima oară. Dar au fost şi multe companii locale lipsă printre care producători mari ca Dionysos-Mereni şi Chateau Vartely. Din companii străine care au prezentat vinuri au fost doar două standuri: a slovacilor – Topolcianky şi a italienilor care prezentau vinuri spumante şi domniţe cu picioare lungi.

Cel mai bun vin degustat de mine la expoziţie a fost Albul de Purcari (2009) – un vin extraordinar care merită toate laudele şi care te cucereşte din prima. Este ca un balsam care are toate nuanţele echilibrate: nas moderat, gust amplu şi uşor în acelaşi timp cu nuanţe de miere, pere, mirodenii şi stejar cu post gust puţin acid şi lung. Alb de Purcari reprezintă un cupaj de Chardonnay, Pinot Gris şi Pinot Blanc şi a obţinut medalia de aur la concursul din acest an (Chisnau Wines & Spirits Contest ‘2012).

M-au impresionat şi Sauvignon-ul de la Vinăria din Vale (2011) – în primul rând prin aroma superbă intensă şi fineţea gustului – un vin produs de un maestru! Rose-ul de Mezalimpe era bun în 2009, dar cel prezentat la expoziţie din roada anului 2011 este unul şi mai special, poate unul din cele mai bune rose-uri produse în Moldova. Mi-a plăcut mult şi Merlot-ul produs de Asconi care din păcate merge doar la export şi nu se găseşte pe piaţa locală. A fost bun şi Rkaţiteli de la Găluşca Boutique Wines prezentat în cadrul unui spectacol gastronomic, dar şi vinurile roşii de la Chateau Denovi.

Experţii au selectat şi ei cele mai bune vinuri prin degustare în cadrul competiţiei internaţionale “Chişinău Wines & Spirits Contest ‘2012” şi am să comentez puţin medaliaţii. Marea medalie de aur a fost acordată pentru doar 2 producători – Călăraşi Divin pentru divinul Călăraşi de 40 de ani şi Yerevan Brandy Company din Armenia pentru Divinul Ararat de 10 ani. Îmi plac divinurile de la Călăraşi, mai puţin însă proprietarii întreprinderii. Apropo, “Călăraşul” nu a fost prezent cu stand la expoziţie.

Medalii de aur au fost mai multe şi marea majoritatea a plecat peste hotare. Doar 3 producători autohtoni au primit medalii de aur şi doar un singur vin roşu produs la noi – Roşu de Purcari (2007) şi 3 vinuri albe: Alb de Purcari despre care am pomenit mai devreme, Sauvignon Blanc demisec de la Fautor (2011) şi surpriză un Muscat de la Alianţa-Vin, demidulce (2010). Ca de obicei vinurile de la Cotnari au adunat cele mai multe medalii de aur revenite unui singur producător. Au mai dus acasă medalii câteva vinării din Cehia, Slovacia, Cipru, Georgia, Murfatlar România şi chiar o vinărie din Kuban, Rusia pentru o Madeira.

Cele mai multe medalii de la noi au fost acordate Vinăriei Fautor care a dus acasă 8 medalii. Interesant este faptul că apreciate cu medalii au fost şi vinurile care costă pe piaţa locală doar 30-40lei (2-2,5 euro): Fabula Merlot (2011) şi Fabula Cabernet-Merlot (2011) de la Fautor, Cabernet-ul de la Bostavan (2010), Rose de Cricova (2011).

Am venit de la expoziţie nu doar cu impresii dar şi cu vinuri pe care cu plăcere o să le degust în lunile următoare şi despre care neapărat am să scriu. Vă invit până atunci să comentaţi şi voi cele văzute şi degustate.

Vinuri tinere la degustarea din ianuarie

A devenit o obişnuinţă pentru mulţi amatori ai vinului din Chişinău să se adune în fiecare ultimă vineri a lunii la restaurantul Downtown din incinta hotelului Codru pentru a savura vinuri şi asculta ce zic experţii de vinuri. Întâlnirile se fac din iunie anul trecut (2011) şi sunt organizate de Snejana Zacepa de la wine.md iar invitaţiile vin prin intermediul Clubului Amatorilor de vin din Moldova.

La ultima întâlnire din ianuarie am avut o plăcere deosebită să fiu printre meseni, asta pentru că am avut parte nu numai de vinuri bune, dar şi de oameni care au ştiut să povestească cu pasiune despre acestea.

Am degustat 4 vinuri tinere urmate de o surpriză originală în formă de cvas. Da, cvas! Închipuiţi-vă un ger şi minus grade afară şi noi servim cvas. Dar a mers bine în contrast cu vinurile tinere de care am avut parte.

Primele 2 vinuri au fost de la Vulcăneşti şi sunt produse de vinificatorul Gheorghii Cerven. Este un producător mic vinurile căruia încă nu le găsiţi pe piaţă şi care vor fi cunoscute sub denumirea Caragani Vin. Plantaţiile se află în zona Vulcăneşti de la extremitatea sudică a Moldovei pe o suprafaţă de numai 6 ha.

1. Deci primul vin a fost un cupaj de Chardonnay şi Sauvignon Blanc, anul 2011 (produs de Gheorghii Cerven / Caragani Vin). Avea culoare deschisă galben-pai, puţin tulbure de vin neaşezat. Aromă gingaşă dulcie, intens florală prin care se desluşesc clar drojdiile vinicole. Gustul vioi de primăvară, de măr cu post-gust foarte plăcut amărui dar de durată scurtă. Ar fi un vin superb de servit pe timp de vară şi dacă e să creiez o asociere – apă rece de izvor! Un vin proaspăt care este încă în proces de devenire, avea o nuanţă de dioxid de sulf care va dispărea în timp, se va păstra la butoi până va căpăta acele arome caracteristice soiului.

2. Un cupaj de Cabernet Sauvignon şi Merlot, anul 2011 (produs de Gheorghii Cerven / Caragani Vin). Culoare: roşu deschis de suc de vişină prospăt scursă. Aromă de caramelă. Gust dulciu cu nuanţe de fructe verzi – corcoduşe verzi, mere verzi. Pişca de limbă puţin de parcă ar fi încă în proces de fermentaţie. Vin tânăr şi acesta căruia îi ghiceşti mai degrabă ce va deveni decât ce este acuma – un material brut pentru un vin nobil.

Celelalte 2 vinuri ale serii vin la fel din zona sudică a Moldovei. Sunt produse de vinificatorul doamna Nadejda Chior, care nu numai că a fost prezentă la întâlnire, dar a ţinut să povestească cu multă pasiune despre procesul de fabricare a vinului şi chiar îşi sărbătorea ziua de naştere în acea zi! Vinurile sunt produse la Comrat, iar strugurii au fost cultivaţi din satul Baurci.

Nadejda Chior - vinificator

3. Cabernet Sauvignon, anul 2011, producător Nadejda Chior. Este produs din 100% struguri de soiul Cabernet Sauvignon cultivate în Baurci. Vinul are o culoare roşie intensă şi o viscozitate remarcantă. Aromă de toamnă. În miros se simte alcoolul dar şi nuanţă foarte clară de măr galben răscopt. Gustul corespunde cu aroma, este dulciu dar are şi nuanţă de mucegai. Este un vin tânăr dar corpulent, va sta bine la butoi pentru învechire. În vin nu se simţea dioxidul de sulf, aceasta datorită procesului tehnologic special de prelucrare la rece (o tehnologie italiană cu folosirea “Валковая дробилка”). Vinul are puţin sediment şi conţine doar zahăr propriu. Şi acesta un vin tânăr care încă nu a fermentat complet şi cu un potenţial de invidiat.

4. Cireaşa de pe tortă a serii a fost Cahorul produs de Nadejda Chior, 2011. Produs din aceeaşi struguri de Cabernet Sauvignon ca şi vinul precedent. Acesta însă de o culoare roşie închisă cu nuanţă bordo. Nas aromatic intens şi miros de ceva iute, în timp apare şi o nuanţă de cireaşă. La gust foarte fin, extraordinar de fin chiar! Ca mierea de albine. Are un conţinut sporit de alcool – 160g/l, obţinut tot din procesul de fermentaţie. După spusele tehnologului este produs din struguri cu conţinutul zahărului de 28g. Şi aici a fost folosit un proces tehnologic special care nu a fost dezvăluit în totalitate, dar din cele ce am prins: este un proces de microvinificaţie în care strugurii zdrobiţi fermentează timp de 50 zile, se folosesc doar căzi emailate şi nu toate volumele de vin sunt încălzite. Vinul se opreşte din fiert natural încercându-se menţinerea exactă a cantităţii de zahăr şi alcool de 12,4-12,5%, nu se adaugă apă şi se ţine la butoaie de stajar. În total au fost produse doar 10 tone de licoare de acest fel.

Acest Cahor a fost creat special pentru a ajuta un om drag să se refacă. Este recomandat bolnavilor şi copiilor, folosit pentru împărtăşanii la biserici. Se serveşte câte puţin – cu linguriţa. Cahorul este recomandat pentru a spori cantitatea de hemoglobină din sânge. Mi-a amintit de cahorul pe care îl serveam eu când eram mic înainte de masă cu linguriţa – tot de la sud. Din câte am înţeles la noi nu se mai produce vestitul Cahor de la Ciumai. Ciumai – denumire care era propusă conform legei vinului şi vinificaţiei vinurilor de tip Cahor de la noi. Sper să avem cât mai multe vinuri veritabile de calitate de acest fel pe piaţă produse conform tehnologiilor originale şi cât mai puţine vinuri apreciate deseori doar pentru cantitatea de alcool din vin. Dacă aţi gustat vreodată Cahor moldovenesc şi aţi rămas dezamăgit este foarte probabil să fi fost un simplu vin de desert cu gust Cahor. Gustaţi în schimb cahorul de la Nadejda Chior, căutaţi un cahor veritabil de la Etulia, încercaţi Cahorul de Bulboaca (cel cu etichetă maro). Ciocolată roşie – aşa se mai zice cahorului.

5. Spre final am gustat şi un cvas, care a contrastat mult cu ultimul vin, dar care era foarte reuşit şi chiar mi-a plăcut această surpriză de final. Avea aromă de răsărită şi lemn cu gust dulce-amărui, proaspăt scos de pe drojdii. Am să prepar neapărat cvas vara şi vă scriu reţeta!

Mulţumim vinificatorilor pentru vinurile superbe din acea seară şi sper să am ocazia să le gust la maturitate!

În ospeţie la “Sare şi Piper”

Am fost invitat recent la emisiunea Natei Albot de la Jurnal TV“Sare şi Piper” şi a fost foarte fine: am gătit supă finlandeză din somon şi salată din fructe de mare, am povestit puţin despre ce fac, despre noul meu proiect culinar PoftaBuna.md, despre cum am găst spada lui Ştefan cel Mare la palatul Topkapi din Istanbul (despre asta tot planificam de mai multă vreme să scriu pe blog) şi despre iubita mea soţie – Cezara (da, m-am căsătorit! şi asta se întâmplase în august, dar desigur că nu am avut timp să pomenesc despre asta pe blog :)

Am promis că scriu despre vizită în cadrul emisiuniii şi iată că o fac. Mai jos găsiţi şi emisiunea din 19 ianurie 2012 în 3 părţi, pentru cei care au 1,5 ore libere.


Partea 1 (aici apar doar la sfârşit):

Partea 2:

Partea 3:

Trebuie să recunosc că nu privisem niciodată emisiunea Natei de-a întregul, ci doar unele crâmpee din emisuni când aveam ocazia. Iar ocazii nu prea am, pentru că de fapt nu am televizor acasă. Şi nici nu am nevoie de TV de fapt – am timp liber în schimb şi oportunitatea să privesc ce doresc şi când doresc pe net. La emisiune m-am simţit foarte bine şi sper că şi telespectatorilor le-a fost interesant.

Am lăsat o istorie nefinisată însă – atunci când am fost întrebat de un exemplu despre “felul de a fi a coreenilor”. Ca să povestesc istoria până la capăt… deci, “Sam-gyeop-sal” (삼겹살) se serveşte în mod tradiţional cu “soju” şi normal că î-mi luasem o sticluţă de soju. Un grup de tineri coreeni de la masa vecină mă vazuseră singur şi unul din ei se apropiase la măsuţa mea şi se oferise să-mi toarne soju în pahar, pentru că nu e bine să-mi torn eu singur şi pentru că trebuie să fie cineva mai tânăr care î-ţi toarnă soju. Asta e acea cultură şi tradiţie coreeană!

Acum despre popularitatea site-ului meu de fapt. Am aflat că am fost invitat la emisiune pentru că conform statisticelor de pe metrica.md – blogul meu ieşise pe primul loc la secţiunea bloguri personale după trafic/vizitatori în Moldova (de fapt şi acum e, şi din câte observasem era mereu în top). Dar ar mai fi ceva de spus la acest capitol – cu toate că conform statisticelor sunt cel mai tare ca trafic, nu cred că pot afirma că sunt cel mai citit în Moldova. Din Moldova – poate. Asta pentru că majoritatea traficului vine din România şi nu exclusiv din Moldova. Deci sunt citit mai mult în România şi în alte ţări. Cred că corect ar fi de calculat traficul din Moldova a blogurilor pentru un astfel de top al bloggerilor populari de la noi.

Şi dacă tot veni vorba de trafic, am stat să analizez statisticele de la Google Analytics şi remarc faptul că întradevăr a fost o creştere mai spectaculoasă în vizite cu câteva săptămâni în urmă. Şi s-a datorat fluxul vizitelor de pe StumbleUpon unde câteva articole au fost pe plac publicului. În perioada 19 decembrie 2011 – 19 ianuarie 2012 am acumulat peste 22.000 de vizualizări de la peste 16.000 persoane, din care 44,9% provine din direcţionări de pe alte site-uri, peste 35% din căutări şi doar 1/5 din vizite directe. De pe StumbleUpon provin 6852 vizualizări, deci tocmai 30% din creştere este datorat acestui fapt.

Despre cum să faci ca blogul să primească mai multe vizite nu pot spune în două cuvinte, deaceea am să dedic un articol aparte acestui subiect, pot spune doar că unele lucruri sunt foarte simple şi nu necesită un mare efort, altele necesită timp, efort şi pasiune.

Mulţumesc Natei pentru invitaţie şi sper că reţetele au fost pe plac nu doar publicului, ci şi celor din platou!