Îmi aduc aminte cum am aflat pentru prima oară de unele cuvinte din graiul nostru care de fapt au originea în limba strămoşilor noştri daci. Cred că a fost una din acele cărţulii publicate la începutul anilor `90. Şi eram foarte entuziasmat de acestă tematică, dar la acea vreme nu am mai găsit alte informaţii referitor la acest subiect. Din acele cuvinte de origine dacică îmi amintesc de: gard, brad, copac, barză… şi poate încă câteva.
Astăzi însă, “hoinărind” ca de obicei prin wikipedia am găsit o listă a acelor cuvinte româneşti ce se cred a fi moştenite din limba dacă. Articolul e în engleză – List of Romanian words of possible Dacian origin, dar şi unul pentru versiunea română – Listă de cuvinte româneşti moştenite probabil din limba dacă. De fapt recomand versiunea în engleză pentru că conţine şi traducerea în engleză (de unele cuvinte eu personal nu am auzit, sunt probabil regionalisme sau arhaisme şi e mai uşor de înţeles sensul decât a căuta în DEX) şi note interesante precum şi semilarităţile în alte limbi.
Iată o listă de cuvinte pe care le-am selectat ca fiind interesante care se presupun a fi de origine dacică: abur, a ademeni, aidoma, a ameţi, amurg, a anina, aprig, a arunca, baci, baligă, baltă, barză, balaur, a băga, băiat, bălan, bordei, bortă, brad, brînduşă, brînză, brîu, brusture, a bucura, bucuros, burtă, buză, căciulă, căpuşă, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocîrlie, cîrlig, codru, copac, copil, creţ, curpăn, cursă, dărîma, doină, dop, fărîmă, gard, gata, gheară, gresie, groapă, guşă, a încurca, lespede, a leşina, mal, mazăre, măceş, măgură, mălai, mămăligă, mătură, melc, mire, mistreţ, a mişca, morman, moş, murg, niţel, păstaie, pînză, ravac, a răbda, reazem, a scăpăra, scrum, sîmbure, stejar, sterp, stînă, strugure, şale, şopîrlă, Şoric (pielicică de porc), tare, traistă, ţap, ţarină, ţăruş, ţurcă (se pare că numele meu de famile e de origine dacă atunci!), (a se) uita, a urca, urcior, urdă, vatră, viscol, zăr (zer), a zburda, zestre, a zgîria.
Codru, doina, ciocârlia şi mămăliga sunt cuvinte din limba strămoşilor noştri daci! Bordei, strugure, stejar! Se pare că folosim mai multe cuvinte dacice decât credeam. Tot pe wikipedia mai e şi o listă de denumiri dacice de plante medicinale compusă de Dioscoride (farmacolog şi botanist grec) şi Pseudo-Apuleius (autorul “Herbarius”) şi o listă de oraşe, precum şi lista de regi daci.
Din cate stiu eu mamaliga este fiertura de malai iar malaiul este faina de porumb.Nu le-am intalnit niciodata ca definind altceva.Ori,cum porumbul a ajuns la noi dupa descoperirea Americii,deci prin sec.XVII,pentru ca de acolo a fost adus,nu vad ce legatura au cele doua cuvinte(malai,mamaliga)cu limba daca.M-ar interesa insa care le este originea.Exista in alte limbi cuvinte asemanatoare?Sau cvintele chiar sunt mai vechi,neaose,romanesti,chiar dacice, dar si-au schimbat in timp notiunea pe care o definesc?
Încerc să-ți răspund : desigur, porumbul ne-a fost adus din America, este știut. Revista franceză „Science et Vie / Știință și Viață” nr. 989 – februarie 2000, pp 112-119, articolul „Les semences hors la lois / Semințele din afara legii” de Marie-Laure Moinet ne prezintă o hartă a legumelor și fructelor în locurile lor de origine. Ștefan cel Mare a murit FĂRĂ a mânca mămăligă din porumb, în schimb era deja cunoscută cea din mei, care a fost adus în Europa din zona Camerun (Africa) via Orientul Apropiat, acum mii de ani. Porumbul a fost introdus în Țara Românească de domnitorul Șerban Cantacuzino – 1640 – 28 octombrie 1688. Au fost necesari zeci de ani, poate mai mult de atât, până ce această legumă să devină o cultură agricolă apreciată în țările noastre. Asemenea s-a întâmplat și cu tuberculii de cartofi; regele Franței a trebuit să emită o lege pentru a introduce cartoful în culturi, căci francezii erau foarte sceptici ! Termenul mămăliga este de origine slavă și nicidecum dacă ! În limba polonă (mamałyga) înseamnă orice aliment cu aspect tercios, inclusiv despre tocană se poate spune că-i…o mămăligă. Este aberant a spune că țările române sunt patria mămăligii, deși există acest clișeu ! Ea este consumată cu multă poftă și-n îndepărtata Portugalie sau apropiata Slovenie. Bulgarii o numesc мамалига – mamaliga, rușii îi spun мамалы́га – mamalîga. Este evident că vine din limbile slave de nord.
Kanata, porumbul nu este o leguma, este o planta cerealiera :)
inainte de a fi adus porumbul in Europa si sa fi ajuns pe meleagurile noastre, mamaliga exista dar avea la baza o alta materie prima si anume meiul (Paniculum miliaceum), care astazi este mai mult folosit in furajarea animalelor, mai ales a pasarilor, iar popular i se mai spune si malai salbatic
Exact aceeaşi întrebare mi-a apărut şi mie: cum se face că mămăliga e cuvânt dacic, iar porumbul din care se prepară a ajuns la noi abia în secolul XVII.
Sursa potrivit căreia mămăliga e cuvânt de origine dacă e destul de credibilă – publicaţia lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, Etymologicum Magnum Romaniae din 1887-1895. Plus ca cuvântul “mëmeligë” se întâlneşte şi la albanezi având aceeaşi semnificaţie.
Iar chestia cu porumbul din America şi mămăliga noastră se explică destul de simplu: până să apară porumbul pe la noi, foloseam ca ingridient de bază mălaiul. Mălaiul, dacă consultăm DEX-ul (http://dexonline.ro/search.php?cuv=malai) mai are şi semnificaţia de boabe de mei, făină de mei. Mălai de fapt e
"Plantă din familia gramineelor cu spicul ramificat, având seminţele în formă de boabe mici, care servesc pentru hrana păsărilor şi animalelor.", iar meiul e un tip de mălai cunoscut în lumea ştiinţifică cu denumirea de "Panicum miliaceum".Deci dacii faceau mămăliga din mei (mălai ca cultură agricolă) şi nu din porumb.
P.S.: Pentru a vă inchipui cum arată această cultură agricolă imaginaţivă pentru un moment mătura!
“Cioban” este cuvant turcic, peceneg.
"Cioban" este de origine persană / iraniană. Multe cuvinte ne-au parvenit via invadatorul turc, precum "ciorba", termen luat din limba arabă (unde ocupaseră teritorii turcii) și înseamnă "a sorbi". De asemenea, sarmalele, tot din Iran, deși ni se spune că un bucătar roman a "inventat" înfășurarea în foi de varză. Vă provoc la depistarea originii…opincilor. Autorul Petre Morar afirmă sus și tare că sunt neoașe, dar….de ce le poartă și bulgarii, sârbii, așbanezii, turcii și….Pe columna lui Trauan, dacii NU poartă opinci, ci un fel de mocasini, ciuboțele scurte, joase.
Exact la asta m-am gandit si eu.Totusi porumbul a ajuns aici mult mai tarziu…:D
Abia acum am descoperit cat de multe cuvinte dace folosim.
http://enciclopedia-dacica.ro/latinitatea/limba_daca.htm
porumbul a fosy adus din america dupa daci =>mamaliga e in romana de pe la 1400-1500
chodro,in limba persana inseamna livada situata inafara gospodariei.
tu esti tampit mai ala care spui ca cioban e din turca.noi nu am luat de la nomazi nici un cuvant in vocabular ca nu aveam de ce.am avut noi cuvintele noastre nu sa le luam de la niste oameni care aveau cu mult o cultura sub cea a dacilor fraiere
Cristi, multumesc pentru părere. De fapt, am şi eu dubii privitor la faptul că "cioban" e cuvânt turcic, dar nu sunt eu lingvist ca să o pot argumenta. Cert e faptul că şi în turcă există cuvântul "cioban" cu aceeaşi semnificaţie. Şi mai ştiu de facto că în limba turcă sunt multe cuvinte preluate din română dar care în dicţionarele lor sunt trecute ca originate din bulgară de exemplu.
Dacă e cineva care ştie exact şi poate argumenta originea cuvântului "cioban", chiar rog să o facă.
Domnule Sergiu, eu sunt lingvist şi studiez cuvintele de origine dacă de câţiva ani. Sunt încântat că aveţi aceeaşi preocupare, chiar dacă nu o faceţi ca specialist. Cuvintele din lista dumneavoastră sunt toate de origine dacă.
Eu voi publica în curând un dicţionar cu termenii identificaţi de mine ca fiind de origine dacă. Sunt în jur de o mie de cuvinte. Până în prezent, am publicat numai câteva articole pe această temă.
În ceea ce priveşte cuvântul ,,cioban'', eu îl consider de origine dacă. Argumentul principal este acela că termenul există şi într-o altă limbă indoeuropeană (din Apusul Europei) decât româna, şi atunci, în mod logic, în turcă el este mult mai probabil împrumut din română, decât termen originar turcesc, deoarece nu se poate face o legătură directă între turcă şi limba indoeuropeană amintită. În concluzie, cuvântul provine în română din dacă (unde a ajuns din indoeuropeană), iar în turcă a fost împrumutat din română.
Cu stimă,
P. Dincă
un subiect foarte interesant ,dar probabil doar pentru cativa care , au iubit si inca mai iubesc cultura .
domnule Dinica daca ati reusit -in vremurile acestea aprige pentru cultura , sa publicati acel dictionar poate ma indrumati de unde pot sa il achizitionez
multam fain
baciu
va rog, daca stie cineva, sa imi aduceti la cunostinta mai multe despre gramatica limbii dacilor. multumesc
Eu stiu ca Baciu era de origine dacica, asa am invatat noi in scoala in urma cu ani buni
cioban e nume de origine persana (ciopan cum spun ei). E cam mamaliga aici :P
din cite stiu persii sunt o poplatie indoeuropeana si nu araba
Cîteva cuvinte în plus ar fi bumb,bumburez și un derivat de la beregată este borugă, adică pas montan foarte abrupt, conform lui Sorin Olteanu.Posibil să se fi păstrat ca toponim în vechiul district Bereg din nordul Țării Oașului, care în trecut avea o populație românească numeroasă.A pori=a se inmulți, spori; porodiță=urmaș,vlăstar – toate astea vin de la tracicul Per/POR=fiu.Tăpie/tipie și tăpșan sînt regionalisme legate de toponimul Tapae(foarte cunoscut istoricilor)și înseamnă deal conic nivelat în vîrf și respectiv loc neted ușor înclinat la baza dealurilor sau munților,povîrniș.Teapă ca treaptă socială.."nu-i de teapa ta ăsta" etc..să nu uit, toate cuvintele astea par să includă radicalul top, prezent și-n greacă TOPOS.Bărăciune și bară ce înseamnă mlăștinos,mlaștină legat de alb.berrak.Brînă care înseamnă exact același lucru cu brîu, pentru tracii antici prima semnificația legată de munți bineînțeles, ca loc întărit.Burdihan și zburda par strîns legate,deci nu e un mister aici..doar că există a zbura care pare o formațiune onomatopee clară de la zbîrrr :) Stană,stîncă moștenite ori prin intermediul IE ori prin sciții iranici care și azi produce multe cuvinte în Asia/sau prin filieră slavă(deși aceștia provin la origine din zona de cîmpie),stăpîn/giupîn și Ban/banat cu derivatele de rigoare bani,bănuți sau aromînescul a băna=a trăi ..observați din nou legătura antică PAN/BAN din grecescul PAN care însemna tot/totalitate și polonezul PAN care însemna stăpîn-iar în mijloc sîntem noi :) (Panonia?)
Sînt multe cuvinte autohtone care s-au păstrat la noi aproape nemodificate din antichitate și aici nu pun la socoteală cele mai banale moșteniri, apă(apo) ,sare (sal),saramură (halmyris),murat, mare,posibil chiar și frate(inscripție tracică din Asia mică bratiza și dinastie persiană Frates).Există o bază consensuală a lingviștilor care spune că acele cuvinte care se folosesc cel mai des în limbajul de fiecare zi au toate șansele să se păstreze timp de milenii neschimbate,cum ar fi mama,tata,baba,nană copil,prunc(prana?)etc
Sânt multe cuvinte care au rămas din fondul pre-latin, după dex limba română e o salată cu 80% cuvinte împrumutate, au dat etimologiile dupa ureche,fără nici un studiu. Recomand Dicționar Etimologic, pe baza cercetărilor de indo-europenistică, de dr. Mihai Vinereanu, care studiind limbi vechi și noi indo-europene a ajuns la concluzia că în jur de 60% din cuvintele din limba română au rădăcini pre-latine.
Salată : crezi că alte limbi europene sunt mai "curate" ? Vei fi uimit să afli că engleza este 60 % de origine latină, iar maghiara 43 % de origine…latină. Româna ? 80 % origine latină, 16 % origine slavă, iar restul de 4 % de origini multiple precum greacă, turcă, germană, maghiară, etc.
cioban-in aromana=cipan, in greaca=tsupanos. Alt cuvant care conform dex e din turca: baltag-in greaca=baltagki. Si multe altele sunt gresite in dex: sapte-din latina=septem, in sanskrita=sapta; sarpe-din latina=serpent, in sanskrita=sarpa, apa-din latina=aqua, in sanskrita=apa; soare-din latina=sol/-is, in sanskrita=surya, golf-din latina=golfus, in greaca=kolpos (si numai grecii au ajuns in golful Tomis, iar dintre romani doar Ovidius).etc.Conform dex limba romana e formata din amestecul limbilor popoarelor vecine, din care multe au ajuns in Europa dupa anul 800!, pe un fond presupus latin. Mai e si cuvantul cracinune=craca (vezi ruga/rugaciune; amareala/amaraciune;etc) care nu apare in dex, dar focul de craciuni din timpul dacilor si sarbatoarea actuala (Craciunul) il confirma.
Ardeal este un vechi nume posibil dacic venit pe filiera indo-europeană(rădăcina ardva,ardh=înalt,ridicătură) sau moștenit de la celții continentali(ardh =înalt),celții insulari(irlandezul ardda=proeminent)sau latină clasică arduus=înalt și vulgară ardeus.În dicționarul românesc avem "a ardica,rădica" ca forme arhaice pentru mai noul verb a ridica.Bănuiesc că v-ați făcut o idee unde vreau să ajung!(sursa:Originea cuvîntului Ardeal de Gavrilă Copil și I.Moldoveanu1980-1981)
Arcidava/Argidava era un oraș dacic din Banatul antic care se afla situat pe un loc înalt.Interesantă aici e apropierea numelui de cîteva cuvinte antice sau mai noi: lat.arcis=munte stîncos, elenă oros=munte și oreste=muntean,frigiană or=a urca, Ararat=munte armean,aburca și a urca sau urcuș,uriaș..toate provin dintr-un presupus radical OR/AR=înălțime.De aici avem probabil și rarăul(Rareș?) sau eretele ca derivări ulterioare pentru doi vulturi din fauna noastră.Se ridică bineînțele întrebarea,oare nu avem "arcul montan"din două surse:tracică și latină?
Ma surprinde faptul ca nu vad in nici una din liste cuvantul “varza”. Acest cuvant este unul din acele putine cuvinte de care imi aminteam ca facand parte din mostenirea daca. Obisnuiam sa il citez in tandem cu similarul “barza”.
Rad.IE bheu- a crește, a umfla ..a dat anticul bostes, iar mai nou următoarele: boașe, bușni (a erupe, a izbucni), bușcă (reg. gură, îmbucătură), boșcă (pivniță mică , butoiaș), bășină (lituană bezdalas), baștă/bașcă (ridicătură de pămînt, redută..bastion)..baștină (?), bucium și zbucium, buștean, buștină (ceață, negură).
Observ ca sunt multi care se indoiesc de originea cuvantului mamaliga si au postat fel de fel de comentarii. Mamaliga exista la daci, dar era o fiertura diferita, nu din malai.
Felicitari pentru preocupari!
Originea limbii romane este intr-adevar o disputa, se pare ca nu mai sunt personalitati in domeniu care sa vrea sa prezinte, sa publice studiile.
Ar fi foarte utila si interesanta o prezentare profesionista, recunoscuta macar la nivel european!
P.S. Mamaliga la daci nu se facea din malai, se stie.
as vrea sa intreb ,daca imi poate recomanda cineva o bibliografie pt. studierea limbii dace, cauzele disparitiei ei si alte amanunte.
Multumesc!
Din păcate n-a mai apărat mare lucru pe piață în afară de cărțile lui S.Paliga și dicționarul lui Vinereanu. Interesul mediului academic pentru studiu și publicare e zero barat, mai ales în ce privește perioada antică…lipsă de bani și de pregătire. Îți recomand un sait drăguț totuși; caută „Istoriile lui Roderick” pe google.
Nu pot intelege un lucru: se stiu procentele exacte din latina, din slava, etc., dar din limba stramosilor din care ne tragem direct si probabil in cel mai mare procent nu exista decat banuieli! Nu certitudini, banuieli.
Asta e ca si cum as spune ca stiu cine imi este verisorul de-al 14-lea dar nu stiu cine imi este bunic.
Cu siguranta traim intr-o epoca in care bancul "Dumnezeu nu poate schimba istoria dar istoricii da" este prea adevarat.
Eu traiesc in Germania de 46 de ani dar ma intereseaza totul ce in legatura cu daci si limba lor. Citesc cu mult interes tot ce se scrie pe aceasta pagina. si pe mine ma intereseaza ca si pa "kola" unde as putea sa gasesc o carte cu amanunte despre daci , viata lor inainte de cucuerirea Daciei de catre Traian si despre limba daca.
Incercati Editura Obiectiv din Craiova.
Diegis , rudă a lui Decebal, e tradus de anumite cercuri lingvistice prin sintagma „care arde” sau „arzător”.
Probabil vine din răd.IE dhegwh- a arde. Coradicalele lui sînt alb. djeg- a arde , sk.dahati, lit.degu – a arde, sl. zego/zesti – idem.
În străromână diegis ar fi urmat un parcurs ca ăsta: d s-ar transforma (sau chiar ar putea fi încă din dacică) într-o africată DZ , deci dziegis. Apoi „dziegis” ar pierde S-ul final și s-ar simplifica în ziegu sau jiegu..alternanța J>Z.
Ca să vezi chestie, în graiul nostru avem jeg – jar, spuză(Banat, Crișana) și jeg – murdărie (Muntenia), jig – arsuri în gît și piept sau semn făcut animalelor cu fierul roșu. Sinonime: jegăraie, jărăgai.
-Jigală – vătrai,
- jigni vb. – (despre grîu) a se încinge, a fermenta
- Jigneală – afront, usturime, mîncărime.
Domnilor Nicolae, Gorea Grigoraş
De asemenea, pentru Kola
Am scos, de curând dicţionarul etimologic despre care am scris mai sus. Dacă îl doriţi, puteţi lua legătura cu mine la adresa petru_dinca@yahoo.com.
Ce limba vorbeau dacii,cine sunt urmasii lor……. Cateva cuvinte dacice:
1.BOUR–EB–ISTA Format din cuvantul BOUR== in romana tot BOUR si ISTA==in romana verbul “a fi”-ESTE
,in dialect moldovenesc ISTA. cel care avea turme de bouri .
2.MARI–ISHIA (MARISSIA), raul Mures Format din cuvantul MARE ==in limba romana MARE ,si verbul ISHIE, ESHIE provenit tot din verbul (a fi) ESTE Deci inseamna raul mare .
3.TISSIA ( TISS–IA),raul TISA Format din cuvantul(verb) TISA care inseamna in-tinsa, si verbul IA
4.HERASSU ,raul SIRIU.si SIRET . Pentru ca Grecii antici nu aveau sunetul SH folseau X=Ch ,deci citim SHERASU==SIR,SIROI=SIRUIRE DE APE si in Sanscrita ===SRAS ,SRU , proto gali (celti)=srutos > *srutos 'stream' Dacii spuneau SHIR ,SHIRUE
5.Cetatea GENUCLA inainte de venirea Romanilor Dacii spuneau GENUC==GENUNCHI ca si in limba sanscrita =JENUC, latina dar si gala franceza. Era o cetate unde Dacii INGENUCHEAU la statuia unui zeu.
6.Cetatea KAPI-DAVA cuvant format din cuvantul KAP==in romana tot CAP,si
verbul a avea= D–AVA , D–AUA Inainte de venirea Romanilor exista cetatea
CAPI-DAVA probabil unde stau capii care conduceau poporul sau unde era capul unui zeu dacic.
Grecii spuneau ca pe conducatorii Dacilor ii chemau in limba Daca CAPILA–TI. In Limba Sanscrita CAP-ALA ,In latina == caput : capitis
8.Cuvantul SOARE ,SORE ,il gasim in limba Sanscrita== SUR, SURIA,si nu SOL ca in Latina Germanic Sol, Greek Helios, Lithuanian Saulė. Dacii spuneau SORE. .
9.Cuvantul A CARA il gasim in limba Sanscrita== A CAR, A CARATI in latina==CURO Dacii spuneau CAR,
10.Cuvantul APA il gasim in limba Sanscrita===APA ,in latina AQUA ,Letona =UPA, proto gal= ABU ,ABA . Dacii spuneau APA
15.Cuvantul TALPA piciorului,TALPICA il gasim in limba Sanscrita==TALPA care inseamna patul.
Dacii spuneau TALPA
16.Cuvantul A TRESARI il gasim in limba Sanscrita== TRASA ,TRASTA in latina==TREMO,proto-iranian=TRAS.
Dacii spuneau TRESAR
17.Cuvintul DINTE il gasim in limba Sanscrita==DANTA ca in mai multe limbi …..latina ==DENTIS proto-gali=dnt , dant – 'tooth' .Dacii spuneau ,DANT .DAMB
19 Cuvantul MORT ,MOARTE il gasim in limba Sanscrita==MARTUA , MRTA ,proto-gali =mrwos, marwos 'dead' .Dacii spuneau MOR, MORT.
Vă mai dau eu un cuvînt haios care ar putea fi dacic: „a șterpeli”
Într-o carte despre acea limbă primară unică a Europei , „indo-europeana” , era un radical „ster”( a fura) , dedus din existența unui alt radical,celtic de data asta, *sterwā (furt) și un cuvînt grec antic „steromai” / „sterisko”- a fi lipsit de ceva anume, a fi furat. Includem aici și verbul eng. to stea- a fura.
Cînd spun „radical” înseamnă că acel cuvînt e suma a două sau mai multe atestări care se suprapun în cadrul unui grup lingvistic sau mai multe.De exemplu limba lituaniană și letonă, plus prusaca(azi dispărută) formează un grup lingvistic.
Cînd un radical grec să zicem, e apropiat de unul italic și unul sanscrit se crează un radical indo-european. Cu cîte e mai des atestat, cu atît se conturează mai limpede forma primară IE.
În DEX văd că plusează cu această sintagmă ”creație expresivă” în dreptul acestui verb, „a șterpeli”. Asta înseamnă că n-au idee de unde vine și n-au lecturat mai nimic din noile studii ale marilor universități occidentale.
Îmi pare rău că nu avem un canal virtual unde să ne punem cu toții să discutăm despre substratul nostru traco-dacic. Aș avea atîtea „descoperiri personale” de postat și discutat :)