Îmi aduc aminte cum am aflat pentru prima oară de unele cuvinte din graiul nostru care de fapt au originea în limba strămoşilor noştri daci. Cred că a fost una din acele cărţulii publicate la începutul anilor `90. Şi eram foarte entuziasmat de acestă tematică, dar la acea vreme nu am mai găsit alte informaţii referitor la acest subiect. Din acele cuvinte de origine dacică îmi amintesc de: gard, brad, copac, barză… şi poate încă câteva.

Astăzi însă, “hoinărind” ca de obicei prin wikipedia am găsit o listă a acelor cuvinte româneşti ce se cred a fi moştenite din limba dacă. Articolul e în engleză – List of Romanian words of possible Dacian origin, dar şi unul pentru versiunea română – Listă de cuvinte româneşti moştenite probabil din limba dacă. De fapt recomand versiunea în engleză pentru că conţine şi traducerea în engleză (de unele cuvinte eu personal nu am auzit, sunt probabil regionalisme sau arhaisme şi e mai uşor de înţeles sensul decât a căuta în DEX) şi note interesante precum şi semilarităţile în alte limbi.

Iată o listă de cuvinte pe care le-am selectat ca fiind interesante care se presupun a fi de origine dacică: abur, a ademeni, aidoma, a ameţi, amurg, a anina, aprig, a arunca, baci, baligă, baltă, barză, balaur, a băga, băiat, bălan, bordei, bortă, brad, brînduşă, brînză, brîu, brusture, a bucura, bucuros, burtă, buză, căciulă, căpuşă, cătun, cioară, cioban, cioc, ciocîrlie, cîrlig, codru, copac, copil, creţ, curpăn, cursă, dărîma, doină, dop, fărîmă, gard, gata, gheară, gresie, groapă, guşă, a încurca, lespede, a leşina, mal, mazăre, măceş, măgură, mălai, mămăligă, mătură, melc, mire, mistreţ, a mişca, morman, moş, murg, niţel, păstaie, pînză, ravac, a răbda, reazem, a scăpăra, scrum, sîmbure, stejar, sterp, stînă, strugure, şale, şopîrlă, Şoric (pielicică de porc), tare, traistă, ţap, ţarină, ţăruş, ţurcă (se pare că numele meu de famile e de origine dacă atunci!), (a se) uita, a urca, urcior, urdă, vatră, viscol, zăr (zer), a zburda, zestre, a zgîria.


Codru, doina, ciocârlia şi mămăliga sunt cuvinte din limba strămoşilor noştri daci! Bordei, strugure, stejar! Se pare că folosim mai multe cuvinte dacice decât credeam. Tot pe wikipedia mai e şi o listă de denumiri dacice de plante medicinale compusă de Dioscoride (farmacolog şi botanist grec) şi Pseudo-Apuleius (autorul “Herbarius”) şi o listă de oraşe, precum şi lista de regi daci.

This entry was posted on Saturday, May 17th, 2008 at 12:08 pm and is filed under Languages. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.