Restabilim independenţa Republicii Moldova!

Astăzi am primit o plăcere extraordinară ascultând şedinţa specială a parlamentului consacrată restabilirii actului de independenţă. Declaraţia de independenţă a Republicii Moldova votată şi semnată la 27 august 1991 a fost arsă într-un incendiu al arhivei parlamentului din 7 aprilie 2009, iar astăzi 26 aprilie 2010 această declaraţie de independenţă faţă de imperiul sovietic a fost restabilită de primii parlamentari (1990-1994) mai rămaşi în viaţă (dintre cei 278 de votanţi şi semnatari ai Declaraţiei de Independenţă, 229 sunt în viaţă, iar 49 au decedat.)

E o plăcere să-i reauzi în şedinţa parlamentului pe Alexandru Moşanu şi Mircea Druc – se crează impresia revenirii la acele vremuri de renaştere naţională când luptam pentru grafie latină şi adoptam triclorul. Î-mi aduc aminte chiar cum am asistat la arborarea tricolorului pe clădirea parlamentului (e a preşedinţiei astăzi), acele două Mari Adunări Naţionale şi podurile de flori. Dar… ca de altfel mereu au existat şi persoane antipatice cum e Lucinschi sau Urecheanu pe care nici nu mai ştiu cum de îi mai suportă acest pământ… din păcate mai avem şi lepădături de acestea…

Da, şi cât de bine e să ai şedinţe de parlamnet fără de comunişti, declaraţiile căroara despre restabilirea acestui act istoric cred că nici nu trebuie menţionate, dar am să menţionez un alt lucru: nu am să mă mir să aflu într-o bună zi că Declaraţia de Indepenţă nu a ars pe 7-8 aprilie, ci a fost dosită împreună cu alte acte furate de comunişti apriori protestelor din 7 aprilie 2009. Faptul că protestele au fost manipulate şi influenţate întru-un anumit mod (nu zic organizate) de gaşca lui Voronin e un adevăr care va ieşi la iveală în mod oficial odată şi odată, iar interesele lor meschine nici nu sunt mascate…

Mă gândesc uneori ce ţară extraordinară aveam dacă poporul nostru avea câtuşi de puţină înţelepciune la vremea potrivită pentru a nu mai vota bestiile şi a asigura ţărişoarei noastre un viitor, mă întreb cum era să fie dacă rămânea Mircea Druc, dacă rezista ameninţărilor Mircea Snegur (naiv a fost şi acesta)… dar poate că au fost prea mulţi factori şi dirijare externă la acea vreme… În orice caz viitorul ne aparţine, şi sunt sigur că va fi mai bine! Apropo, vă sugerez să priviţi emisiunea Marianei Raţă “Chestiunea Zilei” din astă seară (ora 19:15) la Jurnal TV (se transmite LIVE pe net) unde se va discuta “independenţa rescrisă” cu invitaţii speciali: Mircea Druc şi Victoraş Stepaniuc. Chiar vreau să văd cum va discuta un om cult cu un derbedeu comunist…

A few thoughts on saving the planet topic

By now you’ve heard a lot of things about global warming, climate change, CO2 emissions and stuff like that. You’ve been also told of things you can do to save our planet, but I’m not gonna talk about it right now, here is some food for your mind on this topic.

For those of you who know George Carlin the video I’m going to present is not something new, in fact it’s actually quite old, but it’s a classic and I’m sure you gonna enjoy watching it. The thing is, George Carlin was a well-known American comedian, but since the lack of american humor in general the rest of the world is not interested in American comedians, but this one is actually worth it. I’ll let you watch him first, this is a great monologue and he gives you a different perception on the hole idea of “saving the planet”. Note: the language might be offensive.


Well, you get the idea now: the planet is fine – we are f*cked. And he made a really fine allegory on that philosophical question of our existence on that planet – the earth simply needs plastic! Brilliant!

Read moreA few thoughts on saving the planet topic

Fragmente poetice: Despre animalele politice din Moldova

Se pare că arena politică a Moldovei e compusă din felurite ‘animale’: avem urşi, lupi şi o cioară care cârîe din copac. Cred că analogiile sunt destul de clare şi nu e nevoie să-i mai prezentăm cu nume (pentru că nici nu merită să le spui pe nume unor asemenea animale). Recent am găsit o poezie scrisă cu o jumate de secol în urmă care e de fapt o descriere a ‘animalului politic’ numarul unu de azi ce ne conduce ţara. Autorul e Constantin Condrea, iar poemul e întitulat “Cioara şi Vulpea” (variant nou la fabula lui I.Krîlov):

Stă ciora pe-un copac, ţânând în cioc
Vestita brânză.
Iar lângă tulpină
Mirosul brânzei a oprit în loc
O vulpe cu priviri de poftă pline.
Sta cioara în copac şi tot gândea:
“Amuş începe a mă lăuda”.
Dar vulpea o privea de jos tăcută,
De parcă şi-a pierdut merosul glas.
Au stat aşa vre-o câteva minute,
Ba poate, că au stat deamu un ceas
Şi vulpea tot tăcea nepăsătoare,
Iar ciora aştepta şi aştepta …
La urmă ciora şi-a pierdut răbdarea –
A pus cu grijă brânza lângă ea
Şi-a cârâit:
– Ce, brânza nu-ţi mai place?
De ce nu lauzi glasul meu vrăjit?
Doar pentru asta ai venit încoace.
Ori poate pe Krîlov nu l-ai citit?
Ascultă dar –
Şi-a cârâit odată,
De frunza în copac s-a scuturat.
Sărmana vulpe! Se-nvârtea ca beată.
Ajunge! Fie-ţi milă! – a strigat

Atunci m-am înşelat, îmi dau azi seama,
Dar să-mi îndrept greşeala nu-i târziu:
Mai bine cioară, oi muri de foame,
Decât să laud cârâitul tău!

Dar sânt şi unii, fără remuşcare
Şi care nu se-nlătură defel
Să laude chiar şi cârâitul cioarei,
Când ştiu, că nici o brânză nu-i de el.

1952

Read moreFragmente poetice: Despre animalele politice din Moldova