PMAN şi ce facem cu comuniştii…

Despre mâine la zece în PMAN: nu ştiu cât de mulţi vor fi acolo… Să nu credeţi că oamenilor de rând le pasă atât de mult de ce se petrece în piaţă, mulţi preferă să stea la serviciu fiind ameninţaţi cu concedierea, alţii se tem pur şi simplu de fărădelegile poliţiei, mulţi sunt plecaţi la lucru peste hotare şi să admitem – mulţi, foarte mulţi i-au votat chiar sau le sunt slugi fidele comuniştilor. Mulţi mai sunt minţiţi la televiziunea naţională şi sincer nu cred că se va obţine ceva, dar dacă e de făcut ceva – numai în mod paşnic, numai coordonat, cu un lider (pe care nu îl avem) şi cu cereri concrete printre care neapărat demiterea conducerii TVM şi Radio Moldova şi invitarea experţilor străini care să examineze fraudele electorale petrecute precum şi să participe la investigarea atacarilor asupra clădirilor parlamentului şi preşedenţiei (pentru că se pare că însăşi guvernanţii au creat premizele necesare şi au instigat prin provocatori sau chiar au înscenat totul, sunt prea multe semne de întrebare şi numai ei sunt cei ce beneficiază pe deplin din această situaţie creată). Şi lista poate fi continuată…

Şi mai am un mesaj tuturor celor din România: UNIRE NU VA FI! REVOLUŢIE NU E! Sigur că se fac multe analogii între cum s-a scăpat de comunism în România şi ce se întâmplă azi în Moldova, vrând nevrând se aminteşte Revoluţia din ’89 şi e normal să primească atâta susţinere în România. Dar sunt puţine şanse, cel puţin azi, ca Voronin să păţească la fel ca Ceauşescu sunt puţine premize (numai dacă nu face prostia să dea ordin să împuşte lumea în stradă). Şi mesaj ruşilor din Rusia care fac analogii cu revoluţii oranj şi roz: nu e o revoluţie aici – nu vă gândiţi cu ce culoare să o numiţi.

Am fost plăcut surprins să văd un jurnalist din România care de fapt judecă realist pe marginea ultimelor evenimente de la Chişinău şi a făcut o descriere cât se poate de exactă a clasei politice liberale din Moldova. Vedeţi şi voi aici reportajul:

Acuma, să vă mai zic o dată ce e de făcut

Read morePMAN şi ce facem cu comuniştii…

Vise electorale

Panglică tricoloră pe fon alb
Panglică tricoloră pe fon alb
Ştiţi cum visele uneori sunt o aiureală completă dar se întipăresc bine în memorie atunci când te trezeşti la o bucată de noapte şi tot începi să te gândeşti la acel vis şi la cum oare mintea ta a realzat acest filmuleţ scurt şi care o fi oare semnificaţia, şi dacă e una de fapt?

Vise pe blogu’ meu încă nu aţi văzut, dar acuma dacă e tot trecut de 3 noaptea, de ce nu? Se face ca în visul meu să mă aflu pe malu’ stâng al Nistrului, în Podoimţa, satul de baştină a tatălui meu. Nu ştiu cum se face dar era sărăcie mare acolo prin părţile celea (de parcă nu ar fi acuma) şi lumea nu avea nici bani de pâine iar eu pun mâna în buzunar şi găsesc vreo două sute de lei şi zic că merg eu sa cumpăr pâine, dar nu în sat căci nu e, trebuie de mers la oraş la Camenca. Zis şi făcut, peste o bucată de timp mă văd în suita unor prieteni mergând la oraş, numai că oraşul din Camenca se transformase în Tiraspol (capitala separatiştilor) şi pe drum tot văd tineri mărşăluind cu mândrie şi purtând pe cap panglici albe cu trei dungi de tricolor la mijloc. La început nu-i observ parcă, dar tot mergând prin oraş şi facundu-mi treburile (căci nu numai pâine aveam de cumpărat deja) se fac tot mai mulţi, dar eu nu le atrag nici o atenţie. Şi mai aveam şi treabă pe la medic, dar în spital nu puteam intra căci nu eram locuitor al Transnistriei, iar medicul cu care ne-au permis să vorbim la telefon a refuzat să ne deservească pentru că era comunist şi noi nu eram. Aşa enervat cum eram pe netoţii de comunişti ieşim cu toţii în stradă şi eu încep a-i sudui în gura mare pe comunişti atrăgând atenţia publicului capitalei separatiste, dar nu-mi pasă!  Echipele de tineri cu panglici albe se zăresc pe undeva pe aproape iar chiar în faţa mea mai trec câţiva care poartă pe cap panglici roşii cu secera şi ciocanul în frunte şi eu numai atunci îmi dau seama că sunt alegeri! Mă uit în jur şi îmi pare bine, mă simt bine pe suflet căci stau în mijlocul Tiraspolului şi port pe braţul stâng şi eu o panglică tricoloră subţire (care e mereu acolo) şi aud cântări româneşti în stradă, iar purtători de panglici roşii se fac tot mai puţini şi ei par să fugă să se ascundă undeva, iar cei cu panglici albe cu tricolor la mijloc sunt mulţi şi se fac şi mai mulţi. Şi iată aşa umplut de furie pe comunişti şi mândru că port tricolor la braţ în mijlocul Tiraspolului – mă trezesc…

Read moreVise electorale